Reforma ANAF înseamnă şi întărirea capacității de a preveni, nu doar de a controla. Reguli mai clare pentru prețurile de transfer între companiile afiliate.
Am stabilit, la Ministerul Finanțelor, împreună cu ANAF, un nou cadru privind prețurile de transfer. ANAF a aprobat două noi ordine care clarifică dosarul prețurilor de transfer și acordurile de preț în avans.
Cadrul anterior de reglementare era în vigoare din 2016. Între timp, economia s-a schimbat, standardele internaționale au evoluat, iar tranzacțiile intragrup au devenit din ce în ce mai complexe. România avea nevoie de reguli mai clare, aliniate la standardele economiilor avansate din OCDE, mai ales în contextul în care suntem pe ultima sută de metri a procesului de aderare.
O administrație fiscală modernă nu trebuie să ajungă în dialoguri marcate de neclarități, interpretări diferite și dispute cu contribuabilii. Trebuie să stabilească reguli clare, să explice cadrul, să reducă zonele gri și să intervină acolo unde există risc fiscal real.
Tema prețurilor de transfer, folosite în tranzacțiile dintre companii afiliate — de exemplu firme aparținând aceluiaşi grup — a fost una dintre cele asupra căreia m-am concentrat atât în activitatea mea de senator, cât și în actualul mandat la Finanțe.
Sunt tranzacții firești într-o economie modernă: servicii, licențe, produse, finanțare, suport operațional. Aceste tranzacții fac parte dintr-un circuit economic normal – problema apare atunci când prețurile folosite nu reflectă realitatea economică și ajung să diminueze artificial profitul impozabil în România.
De aceea, această actualizare nu este doar o modificare tehnică. Este prima mare ajustare structurală pe o direcție fiscală strategică pentru România și face parte din direcția asumată în ultimul an la Ministerul Finanțelor: consolidarea expertizei ANAF în zone fiscale complexe.
În relația cu grupurile multinaționale și cu firmele afiliate statul trebuie să înțeleagă şi să monitorizeze mai bine cum sunt structurate tranzacțiile, unde se creează valoarea economică și unde trebuie impozitat profitul.
O companie care lucrează corect trebuie să știe dinainte ce are de documentat, cum îi vor fi analizate tranzacțiile și care sunt criteriile după care administrația fiscală verifică dacă prețurile reflectă valoarea pieței. În același timp, ANAF trebuie să aibă instrumente mai bune, expertiză mai solidă și reguli unitare pentru a interveni acolo unde datele arată risc fiscal real.
România are nevoie de investiții, de capital privat, de grupuri internaționale care dezvoltă operațiuni aici și de firme românești care cresc în lanțuri economice europene. Dar această deschidere trebuie dublată de reguli fiscale clare și echitabile. Altfel, competiția corectă este afectată, iar profitul realizat în România poate fi mutat artificial în alte jurisdicții.
Miza mai largă este să oferim claritate și stabilitate pentru mediul de business, venituri bugetare mai predictibile și un ANAF care devine mai performant nu doar prin digitalizare, ci și prin capacitatea de a preveni, de a analiza cu instrumentele potrivite și de a interveni țintit.
România trebuie să aibă o economie deschisă și competitivă. Dar competitivitatea trebuie construită pe reguli clare. Companiile care investesc, produc valoare și respectă regulile trebuie să aibă predictibilitate și tratament corect.
Iar acolo unde profitul realizat în România este diminuat artificial, statul trebuie să aibă capacitatea să prevadă, să înțeleagă, să documenteze și să aplice legea.
